Deshidratarea apare atunci cand apa si mineralele se pierd foarte usor, iar bebelusul nu consuma suficiente lichide pentru a compensa lipsa lor. Dintre toate categoriile de varsta, bebelusii (in special cei cu varsta de pana intrun an) si varstnicii au un risc mai ridicat sa se deshidrateze.
Deshidratarea poate aparea ca rezultat al diareei, varsaturilor, aportului insuficient de lichide, o combinatie a acestora sau cand sufera de anumite afectiuni printre care si diabetul zaharat. In cazuri rare, transpiratiile sau mictiunile frecvente pot cauza deshidratare.
Spre deosebire de copiii mai mari, sugarii nu pot oferi indicii atunci cand le este sete, ceea ce face ca riscul deshidratarii sa fie mai important. In aceste conditii, este vital ca parintii sa recunoasca din timp indiciile acestei probleme. Copiii mici si sugarii sunt mai predispusi la deshidratare decat adultii si copiii mai mari.
1. Deshidratarea extracelulara (moderata) se caracterizeaza prin:
2. Deshidratarea intracelulara (severa) se caracterizeaza prin:
Cheia este inlocuirea fluidelor si restaurarea fluidelor organismului la niveluri normale.
Un copil care este alaptat la san trebuie sa continue a fi ingrijit chiar si pe perioada rehidratarii, cu exceptia varsaturilor repetate. Solutiile de rehidratare orala sunt necesar a fi administrate intre mese. Pe perioada rehidratarii, se stopeaza formulele de lapte la copiii hraniti in acest mod si se reiau de indata ce copilul nu mai prezinta semne de deshidratare. De asemenea, sunt interzise apa, ceaiul, sucul de fructe sau supa de pui. Acestea nu au aportul necesar de zahar si saruri si pot inrautati diareea. Cand copilul este rehidratat, acesta poate servi o dieta normala, inclusiv alaptare la san, formule sau lapte. Se intampla ca anumiti copii deshidratati sa nu dea semne de revenire sub efectul solutiilor de rehidratare orala, in special daca au diaree exploziva sau daca vomita des. Cand fluidele pierdute nu pot fi inlocuite astfel, un copil poate necesita fluide administrate intravenos in spital.
Diareea face referire la scaunele moi sau apoase sau la o frecventa crescuta a acestora. Desi este o afectiune comuna si rareori pune probleme, este important de stiut cand trebuie cerut ajutor. Aceasta poate conduce la deshidratare si la dezechilibru hidroelectrolitic. Poate fi destul de serioasa daca nu se intervine prompt.
Scaunele copiilor pot varia ca rezultat al dietei lor. Scaunele care sunt apoase, contin mucus sau sange reprezinta o modificare importanta care trebuie monitorizata. Prezenta vizibila a sangelui sau a scaunelor negre, „ca pacura”, nu este normala si necesita atentie medicala.
Este normal pentru copiii mici sa aiba 3 pana la 10 scaune/zi. Acestea difera in functie de alimentatie (laptele de mama sau formulele de lapte; copiii alaptati la san au de obicei scaune mai frecvente). Copiii mai mari au de obicei 1 pana la 2 scaune/zi.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste probioticele ca fiind “microorganisme vii care administrate in cantitati adecvate confera gazdei beneficii aduse sanatatii”. Speciile Bifidobacterium si Lactobacillus sunt cele mai utilizate probiotice si multe mancaruri si suplimente alimentare le contin.
Un organism sanatos este cand intestinul copilului are o balanta adecvata de microflora benefica (bacterii bune). Microflora joaca un rol important in lupta contra virusilor patogeni, bacteriilor si drojdiilor. Acesta reprezinta o cale naturala de a imuniza pe cel mic astfel incat sa traiasca in siguranta si sa fie ferit de patogeni. Pe langa functia de a tine patogenii sub control, microflora joaca un rol vital in capacitatea copilului de a digera laptele.
Copiii care au lipsa de bacterii benefice pasesc pe drumul vietii cu dureri gastrointestinale ca gaze, colici si reflux. Ei pot suferi de asemenea de constipatie. Nu dobandesc imunitate si nu au abilitatea de a elimina toxinele. Deoarece 80% din sistemul imunitar este localizat in intestine, copiii care nu dezvolta o flora intestinala adecvata, au imunitatea scazuta. Sunt de asemenea vulnerabili la alergii si la multe probleme serioase, inclusiv autism.
Probioticele sunt administrate sugarilor cu scopul imbunatatirii sanatatii. Din studii si cercetari, s-a constatat o reducere a riscului de infectii gastro-intestinale, un risc scazut al utilizarii antibioticelor si o frecventa scazuta a colicilor sau a iritabilitatii (Braegger et al., 2011). Mai mult de atat, s-a evidentiat ca tulpinile de probiotice Lactobacillus sau Bifidobacterium reduc riscul de diaree la sugari si incidenta infectiilor respiratorii si a otitei acute medii.